Top

Primul an din viața copilului. Sau anul în care mama simte că-și pierde mințile

mama la primul copil.PNG
Viața ta nu va mai fi niciodată la fel.

Acesta e primul clișeu pe care îl auzi atunci când devii părinte. 

Când am primit vizita unei bune prietene la câteva zile după ce am născut și mi-a spus că viața mea se va schimba total, prima dată am râs. Am râs isteric și apoi am dat-o-n plâns. Aveam doar două săptămâni de când născusem și chiar începusem să simt că viața mea parcă nu-mi mai aparținea și că am pornit pe un drum fără întoarcere.

Îmi amintesc și acum teama și ciuda care mă cuprindea în acele zile. Totul depindea de copil și totul se învârtea în jurul boțului de om cu ochii mari și fălcuțe roz. Mă izolam uneori ăn baie și mă lăsam inundată de un gând ciudat, pe care nu mi-l puteam explica. Ce-a fost în mintea mea atunci când am vrut să fac un copil? Îmi stătea prea bine cu liniștea și libertatea?

Să nu vă imaginați că nu-mi iubeam copilul. Nu, nu! Era lumina ochilor mei, sufletul și viața mea (observați clișeele, da?), dar eu eram atât de obosită și de frustrată că nu mă puteam nici dușa fără prezența copilului în preajma mea. Era inevitabil să nu tânjesc la vremurile de odinioară în care făceam tot ce vroiam, atunci când vroiam.

Ce se întâmplă de fapt când apare copilul în viața ta?

Nu te voi trata cu menajamente. Se schimbă tot. Corpul tău, relațiile tale cu prietenii, prioritățile tale ca femeie, relația de cuplu. TOT. Și simți că nu se întrevede la orizont vreo reîntoarcere la normalitate.

Un studiu efectuat în Marea Britanie (de către o companie care face antitermice pentru bebeluși) pe 2000 de mămici aflate la primul copil a reușit să descrie cel mai fidel ce simte o femeie că se întâmplă cu viața ei după ce aduce pe lume un pui de om:

HAOS, OBOSEALĂ și STRES.

Îți sună cunoscut, nu? Întradevăr, acestea par să fie cuvintele cele mai potrivite pentru a defini și primul an din viața mea de mamă.

Nimeni n-a zis că va fi ușor.  Și totuși trebuie să o scoatem la capăt

Să le luăm pe rând. Cele mai comune cauze pentru stările de anxietate sau de oboseală a mamelor cu care eu am relaționat sunt: Alăptarea, Plânsul bebelușului, Somnul cu porția, Relația de cuplu, Multitasking-ul și frustrarea, Lipsa de încredere în forțele proprii.

 ALĂPTAREA

Din primul moment vreau să fie clar pentru toată lumea că eu sunt de părere că nu toate mamele pot alăpta. Motivele sunt nenumărate dar fiecare își cunoaște pentru sine cauzele și deciziile. Nu vreau să insist aici.

Despre cele însă care alăptează eu pot ridica două degețele sus și pot exclama cu putere. Alăptarea nu este ușoară. Mai ales în primele 2-3 luni.

Am suficient lapte? Oare e bun? Oare se satură copilul cu laptele meu? Ce să fac să cresc producția?

Nu mulțumesc, nu cred că pot mânca asta pentru că trece prin lapte.

Dar oare pot să beau o cafea? Dar un paracetamol pentru răceală pot? Nu, mai bine strâng din dinți și suport durerea pentru că nu vreau să stric laptele.

Șirul de întrebări îl puteți completa și voi pentru că sunt convinsă că le-ați trăit pe pielea voastră foarte bine.

Deși alăptatul este un proces natural, pentru mine una a fost și foarte dificil și dureros la început. Îmi amintesc că nici nu știam să-l țin la piept pe copil și din cauza asta am făcut niște răni de toată frumusețea chiar din primele zile de după naștere. Când bebe plângea și știam că-i e foame mă apuca și pe mine plânsul. Îl ridicam ușor din pătuț, mă așezam în reluare în fund la marginea patului și porneau lacrimile șiroaie pe obrajii mei. Creasem chiar un ritual așa de alăptare împreună cu mama și cu soțul meu. În timp ce copilul punea gurița pe sân, mama îmi dădea să beau repede apă iar M. îmi făcea aer cu un prosop. Eu dădeam dintr-un picior ca o cățea care se scutură pentru a mai potoli din durerea de sân care mă tăia efectiv și pentru a nu țipa de durere.

Până am descoperit pompa electrică sânii mei deja aveau coji care se împrospătau la fiecare alăptare iar gândul că trebuie să mă supun la fiecare 2-3 ore acestui chin era copleșitor pentru toți cei din casă, nu doar pentru mine.

Cum o poți scoate tu la capăt mai ușor?

Vorbește înainte de a naște cu un consultant în alăptare, sau dacă naști într-un spital privat întreabă dacă au un astfel de specialist pentru a te ajuta să faci procesul alăptării unul plăcut. Încearcă să nu pleci urechile la tot ce te învață mătușa sau bunica binevoitoare pentru că unele obiceiuri îți pot face mai mult rău decât bine.

PLÂNSUL BEBELUȘULUI

Copiii plâng. Mult. Știi și tu asta deja. De foame, de somn, de colici, de dor de mamă, de scutec plin, de disconfort sau degeaba.

Din păcate, la nașterea copilului nu primim și un manual de instrucțiuni pentru copilul abia venit pe lume. Așadar, va trebui să descoperim singuri ce să facem cu boțul de om după ce-l aducem acasă. Ce pot să afirm cu certitudine este că fiecare mamă va învăța (mai devreme sau mai târziu) să recunoască și să atribuie tipurile de plâns nevoilor pruncului ei. Cum reușește să facă asta? La început prin încercare și eliminare.

Spre exemplu:

Copilul plânge. Ce-ar putea avea?

Și începi să verifici. Scutec, haine, papa, somn, brațe, colici etc. Le iei prin eliminare.

Dacă toate cele de mai sus sunt ok, atunci resemnează-te. Bebelușii mai plâng și degeaba. Ca să-și formeze plămânii, zicea bunica mea (și apropo, e fals!). Tot ce poți să faci în momentele alea este să-ți păstrezi calmul și să vorbești cu el sau să-l plimbi în brațe prin casă cântându-i blând.

Chiar dacă știu că îți vine să-l trântești în pătuț, să țipi la el să se oprească că altfel înnebunești, te rog să nu o faci. Vei pleca de lângă bebe oricum plângând și părându-ți rău, însă există riscul să-l rănești sau să îl sperii iar asta îi va provoca un plâns și mai accentuat. Lasă-l în pătuț ușor mai bine, spune-i că mama va pleca 5 minute de lângă el să se spele pe față și că apoi se va întoarce.

SOMNUL CU PORȚIA

Am auzit și de nou-născuți care au dormit aproape toată noaptea fără întreruperi, dar dacă tu nu ești un astfel de caz atunci îți urez bun-venit în lumea mea.

În lumea mea cu copii mici, somnul era cu porția. Uneori noaptea, în primele 6 luni, copiii mei se trezeau chiar și din oră în oră. Ori că le era foame, ori că erau uzi, ori că pur și simplu aveau chef de gângureală. Aveam senzația că cu cât cearcănele mele erau mai adânci cu atât mai satisfăcuți erau Pic și Poc ai mei.

la primul copil.PNG

Nu am ce să te sfătui în această situație, spre dezamăgirea ta probabil. Poate doar să încerci să te obișnuiești cu rutina aceasta cât mai repede și să furi și tu somn atunci când dorm copiii. Da, știu că mai ai și de călcat sau de făcut mâncare, însă pe termen lung SOMNUL tău este cel mai important.

O mămică odihnită este o mămică fericită. Iar o mămică fericită înseamnă un copil liniștit.

RELAȚIA DE CUPLU

Nu există. Punct. Cel puțin în prima jumătate a anului și mai ales dacă nu aveți vreo mămică, vreo bonă sau vreo mătusă care să vă ajute.

Este anevoiasă schimbarea la noua viață pentru toți 3, adică și pentru tine și bebe dar și pentru partenerul tău. Chiar dacă e mereu plecat la serviciu asta nu înseamnă că în el nu se petrec niște transformări sau niște temeri de proaspăt tătic nu îl țin într-o încordare continuă.

Tu ești obosită și te înțeleg, dar să știi că și el este depășit de noul rol și de nervii tăi. Despre sex aproape că nu mai poate fi vorba. Te doare operația sau cusătura, vindecarea e anevoioasă, abia găsești timp să dormi, darămite să mai faci și sex.

Toate (sau aproape toate) cuplurile trec prin faza asta. Aveți răbdare cu voi. Nu, dragostea nu a dispărut dintre voi, însă sunteți atât de acaparați de noul membru al familiei încât este imposibil să vă mai preocupați și de voi.

Sfat! Dacă aveți posibilitatea să apelați la cineva binevoitor care să stea cu bebe 3 ore din când în când pentru ca voi să fugiți la un film sau la un restaurant, faceți-o numaidecât și fără remușcări. Dacă nu, măcar încercați să alocați o jumătate de oră în fiecare seară în care să vă întrebați reciproc cum v-a fost ziua. E testată metoda și va promit că funcționează 😉 .

Comunicați, spuneți-vă unul altuia fricile sau frustrările, cereți-vă ajutorul reciproc, fiți blânzi în exprimare pentru că vorba dulce mult aduce. Mai ales în cuplu.

MULTITASKING-UL ȘI FRUSTRAREA

E deja știut faptul că o femeie adevărată trebuie să fie de 3 ori femeie.

Deci nu doar că ești mamă, însă trebuie să fii și bucătăreasă și menajeră dar și o tipă bine cu tocuri de 15, zâmbet strălucitor și păr mereu proaspăt spălat.

Ei bine, NU! Nu trebuie să fii de 3 ori femeie. Cel puțin nu în primul an de viață al copilului tău. Preocupă-te în primul și în primul rând de tine și de copil pe parcursul zilei când sunteți singuri acasă. Nimic altceva. Discută cu soțul tău și cădeți de comun acord dacă gătește el seara sau dacă stă cu bebe ca să gătești tu. Dacă nu aveți ajutoare, tot cu soțul tău discută și despre celelalte treburi casnice pe care simți că ar trebui să le faci doar tu.

Vedeți voi..., noi româncele ne-am născut cu un spirit enorm de sacrificiu. Luăm asupra noastră și casă și masă și copil, iar pe soț încercăm să-l păzim că vine de la muncă. Așa o fi, nu zice nimeni că sărmanul vine de la distracție, dar nici tu nu vii de-acolo. Deși, fie vorba între noi, ai prefera uneori să te duci la muncă în loc să mai stai cu bebe acasă. Măcar o zi pe săptămână.

Soțul tău când a acceptat ideea că veți avea un copil a îmbrățișat și toate celelalte lucruri care trebuiesc făcute pe lângă casă. Adu-i aminte cu blândețe despre asta și spune-i cu ce anume CONCRET să te ajute. Nu te aștepta la inițiativă din partea bărbaților. Unii dintre ei nu au mai auzit niciodată de acest cuvânt și crede-mă că nu vor dori să-l învețe peste noapte.

ajutor din partea sotului.PNG

Fii perseverentă și cere ajutor. Chiar dacă te ajută o dată și apoi uită, revino la a-i aminti că nu poți singură. Și nu uita să-i mulțumești și să-i spui cât de mult a contat ajutorul lui atunci când a facut-o. E foarte important asta!

LIPSA DE ÎNCREDERE ÎN TINE

Oare când voi reveni la formele pe care le aveam înainte de sarcină?

Sau când voi apuca să văd pe mine un tricou care să reziste mai mult de o oră la voma bebelușului sau la petele de lapte?

Oare de câte zile nu m-am spălat la cap?

Mi se pare mie sau iubitul meu tocmai s-a uitat mai mult de 2 secunde la tipa care a trecut pe lângă noi? E clar. Nu mă mai iubește. La cum arăt nici eu nu m-aș iubi.

Sunt o mamă rea. Habar nu am cum să-mi liniștesc din plâns propriul copil. Simt că nu mai pot și plâng ca fraiera.

Draga mea, nu ești singura care are aceste frici adânc în inima ei. Milioane de femei de pe lumea asta mare gândesc exact ca și tine, fix în acest moment.

Nu sunt psiholog de profesie ca să-ți dau sfaturi pentru a te ajuta să-ți reclădești încrederea în tine, dar sunt mamă și exact ca tine am gândit și eu în primul an de viață a copilului meu. Iar acum când mă uit în urmă mi-e ciudă că am irosit lacrimi și energie pentru niște sentimente autodistrugătoare.

Ești frumoasă, crede-mă. Chiar dacă nu ai scăpat de kilogramele în plus nu e un capăt de lume. Ai tot timpul înainte să slăbești. Cât despre tricoul murdar...ce-ți pasă așa de mult de-o cârpă? Bag-o la spălat și ia alta din dulap fără să-ți mai faci procese de conștiință inutile. Uită-te mai bine la ce frumos zâmbește puiul tău de om și încearcă să îți întipărești în inimă această imagine. Cu anii ea va dispărea și nici nu știi ce rău îți va părea.

Ai răbdare cu tine și trezește-te în fiecare zi cu convingerea că Cel de Sus ti-a pus în brațe un bebe pe care știa că doar tu vei avea puterea și dragostea care să-l ajute să crească mare. Bucură-te de asta și fii mândră.

Nu este ușor să fii mamă. Însă după primul an de părințeală te asigur că te vei uita înapoi cu uimire, cu iubire și, mai presus de toate, cu satisfacția că totul a meritat.

primii pasi.PNG

Dacă-ți plac articolele mele și vrei să fii la curent cu trucurile care îmi fac viața de părinte mai ușoară, te invit să dai LIKE paginii de facebook cu praf magic.