Top

De ce o mamă care stă acasă nu poate răspunde la telefon?

mama la telefon

"Putem să vorbim 2 minute la telefon? Mi-e mai ușor decât să-ți scriu."

Primesc mesajul acesta de cel puțin 3-4 ori pe zi și de fiecare dată răspunsul meu e același:

"Momentan nu pot vorbi. Te rog să-mi lași mesaj. Răspund eu mai târziu."

Ăsta e un mesaj pe care de altfel l-am prestabilit în telefonul meu și pe care-l folosesc cu 99% dintre persoanele care mă sună. Chiar dacă sunt rude, prieteni, colaboratori sau străini.

Singura persoană cu care vorbesc la telefon pe timpul zilei este mama, cu care mi-am creat de altfel un ritual: o sun în fiecare dimineață în timp ce-mi beau cafeaua (aproape unicul meu moment de liniște de altfel pe tot parcursul zilei).

La un moment dat, o amică chiar m-a întrebat ceva de genul:

"Dar de ce nu poți fată să răspunzi la telefonul ăla când te sun? Câtă treabă ai să nu poți vorbi 5 minute? Ce ești, director de bancă?

Well, darling, ce pot să zic? Nu sunt chiar director de bancă dar de când sunt acasă cu copiii în vacanță zău că am motive foarte bune pentru care prefer să răspund la mesaje decât să răspund la apeluri.

1. Tot timpul fac ceva

Dacă nu spăl atunci calc, dacă nici nu spăl și nici nu calc atunci fac mâncare, daca nu fac mâncare sigur sunt în parc cu copiii, dacă nici afară nu sunt atunci e clar că facem teme. Și îți jur că în 5 zile din săptămână (cel puțin) trebuie să le fac pe toate cele de mai sus, una după alta, indiferent de ordine.

Știi cum zboară timpul la tine la birou când șeful ți-a dat ceva de făcut iar tu mai ai și altele din urmă iar tu ești contra-timp de nu mai știi pe unde și când să-ți tragi sufletul? 

Ei, cam așa e și la mine, doar că eu sunt propriul meu șef. Unul mai exigent și mai perfecționist decât toți cei pe care i-am avut în toată viața mea de corporatistă. În plus, știi cum fac 2 copii flămânzi dacă nu le dai să mănânce la timp? Oh, my god! Nu vrei să afli!

2. Tot timpul e gălăgie în preajma mea

În vacanțele copiilor eu nu mă pot plânge niciodată de singurătate. Non-stop am cel puțin un copil în preajma mea. (Deși, fie vorba între noi, în majoritatea timpului sunt amândoi în coasta mea).

Știi cum fac jucăriile lu' fiu-miu când le pornește? Da, da! Toate săbiile și pistoalele alea ca din Star Wars care luminează și piuie? Sau cum fac păpușile fiică-mii când încep să plângă mai ceva ca un bebeluș real în plină criză de colici? În casa mea e mai ceva ca la parcul de distracții când e full, deci imaginează-ți cât de liniștită ar fi o convorbire telefonică între noi... .

Și staaaai, că asta nu e tot! 

Eva are 3 ani jumate, deci este în plină fază a de ce-urilor iar Matei care are 8 ani mereu găsește câte ceva de comentat sau de obiectat. Te rog doar să-ți imaginezi că încep mereu să-mi ceară amăndoi câte ceva în același timp și că amândoi au ceva să-mi pârască atât de repede și de zgomotos că până să le răspund eu ei încep deja să se certe și să se împungă.

A, și să nu uit să precizez că tot zgomotul ăsta se petrece în timp ce eu execut activitățile enumerate la punctul 1... .

Deci, cum Doamne iartă-mă să aud ce-mi spui tu la telefon în tot vacarmul ăsta? 

3. Nu voi ține minte nici măcar o boabă din tot ce am vorbit

Pentru că în timp ce execut punctele 1 și 2 (concomitent de cele mai multe ori) creierul meu se concentrează doar pe modulul de supraviețuire, așadar toate celelalte funcții (printre care și memoria) sunt grav afectate. Deci, mai bine lasă-mi un mesaj pe care să-l pot reciti și peste o săptămână când știu sigur că-mi vei spune "Păi nu-ți mai aduci aminte ce ți-am zis acum câteva zile la telefon?".  

4. Vreau să evit să-ți zic la fiecare 30 de secunde "Scuză-mă puțin"

și să trebuiască să mă auzi cum repet obsesiv "Mami vorbește acum la telefon. Ai răbdare să termin și vin la tine imediat." 

Știi, copiii din ziua de azi au un buton special care se activează imediat în momentul în care mama face o activitate pentru sine. Ceva de genul: duș, citit, țigară, budă, leșin sau discuție telefonică. 

Ei, și când li se aprinde butonul acela de Atenție! Mamă relaxată! copiilor brusc li se năzare câte o nevoie. De pipi, de caca, de luat în brațe, de buba la degetul mic al păpușii, de orice! Doar-doar să reușească să o scoată pe mami de pe modulul de relaxare.

5. Când reușesc să prind câteva momente singură, în liniște, nu vreau să vorbesc

Într-o zi obișnuită din viața mea eu reușesc să fiu și învățătoare, și asistentă medicală, și predicator, și căpitan de trupe anti-tero și cloșcă ocrotitoare. Mai mult decât atât trebuie să găsesc și răspunsuri la întrebări precum "De ce soarele e galben?" sau "De ce nu sunt și eu un copil singur la părinți?".

Deci, in momentele alea (extrem de rare) în care rămân singură prefer să nu vorbesc. Deloc. Cu nimeni. Și nu te gândi că refuz să fac asta ca să întreprind vreo activitate inteligentă sau de mare angajament mondial. Nici vorbă! De cele mai multe ori zac întinsă pe pat, cu ochii în tavan, privind în gol. E o formă de restart pe care i-o dau creierului meu ca să se refacă și să o poată lua din nou de la capăt cu tot ce am scris mai sus la 1, 2, 3 și 4.

"Momentan nu pot vorbi. Te rog să-mi lași mesaj. Răspund eu mai târziu."

mama ocupata.PNG