Top

'Numai în prezența ta nu ascultă copiii, draga mea!' Ce fac copiii când rămân singuri cu tati?

Îmi las copiii o jumătate de zi acasă doar cu tatăl lor.

Înainte de a fugi pe ușă îi pup pe amândoi teroriștii, îi rog să fie cuminți și să aibă răbdare cu tati. Mă simt deja vinovată că îi părăsesc și încă mă întreb pe mine însămi dacă chiar e nevoie să plec. Lui M. îi mai explic încă o dată (pentru a 325-a oară, de fapt) ce să le dea să mănânce la micul dejun, unde am pus gustările și ce le-am pregătit pentru prânz. Nu, nu sunt cicălitoare. Vreau doar să mă asigur că nu am uitat să precizez ceva și că totul va fi cât de cât ok în lipsa mea.

Îl rog să nu uite să-i schimbe de pijamale și să nu se enerveze prea tare când odraslele noastre prețioase vor încerca să-i pună răbdarea la încercare. El dă ochii peste cap și-mi spune cu un aer de superioritate Numai în prezența ta fac ei urât, draga mea!. Mai că îmi vine să râd de naivitatea lui și de cât de puține lucruri știe despre super-puterile copiilor noștri de a o scoate din minți chiar și pe cea mai blândă zână din povești.

În fine!

Plec, dar nu înainte să îmi fac o cruce mare. Doamne-ajută să îi găsesc pe toți întregi la întoarcere!

În taxi îmi trece prin cap să-i sun și să-i întreb dacă sunt bine. Dar mai bine mai aștept puțin, să nu creadă M. că nu am încredere în el că se poate descurca. Mă uit din minut în minut la telefon, poate îmi apare vreun mesaj să mă întrebe ceva legat de copii și eu să nu-l văd. Nimic. Nici un mesaj. Când ajung la destinație deja sunt panicată și îl sun.

Ce fac copiii? Sunt bine? Au mâncat? Sunt cuminți? Tu ești ok? Hai că văd cum fac să scap și să vin acasă mai devreme.

E totul bine, nu dispera. Fă-ți treaba ta că noi ne descurcăm. Copiii sunt cuminți. Se joacă frumos amândoi cu lego. Au mâncat tot, fără mofturi.

What?! Se joacă frumos? Au mâncat tot și fără mofturi? Cu Lego? Adică nu au devastat casa? Sigur i-a certat. Nu are cum altfel! E bine că M. e calm încă. Oricum, nu cred că va mai fi pentru mult timp.

mama ingrijorata praf magic

Patru ore stau ca pe ace și mă concentrez cu greu la ce am de făcut. Îl mai stresez pe M. cu încă 4-5 mesaje și telefoane (ok, 40-50) până când el refuză să-mi mai răspundă. Nu înțeleg de ce reacționează așa! Eu doar vreau să mă asigur ca e totul bine și să le arăt că sunt disponibilă dacă au nevoie de ceva. Nu au nevoie de nimic, însă. Cel puțin ăsta e ultimul raport pe care l-am primit de la M. de-acasă.

Pe drumul înapoi spre casă îmi fac deja scenarii.

Îmi imaginez cum o să-i găsesc pe Matei supărat și pedepsit în cameră, pe Eva cu muci la nas și plânsă toată iar pe M. cu o mie de draci care abia așteaptă să se reverse asupra mea. Mă închin din nou ca la plecare, doar că de data asta zic Să dea Bunul Dumnezeu să îi găsesc întregi și să mai pot pleca și altă dată!

Când ajung în final acasă îi gasesc pe cei 3 fantastici tolăniți pe pat, cu un bol mare de popcorn în brațe. Se uită la un film. Liniștiți. Toți 3! Copiii mă salută cu jumătate de gură și cu ochii pe televizor. Nimeni nu se agită să mă ia în brațe, să îmi spună Mami, să nu mai pleci! Mami, tati ne-a certat! Mami, de ce ai stat așa mult?

Îl chem discret pe M la bucătărie. Îl analizez cu atenție să văd dacă mai are urechi și dacă nu i le-au mâncat copiii. El îmi zâmbește și îmi aruncă din nou cu superioritate: Ți-am mai zis o dată, dragă! Ei fac ce vor doar în prezența ta.

 

Va continua.