Top

Tu nu mi-ai spus niciodată, mamă.

Cum ai reușit, mamă? Cum ai știut să-mi fii o mamă atât de bună?

Nu am știut. Doar te-am iubit mai mult decât orice pe lume.

 

Dar eu acum știu, mamă. Mă uit la cei doi copii ai mei și abia acum încep să înțeleg tot.

Te puneam de sute de ori când eram mică să-mi povestești cum a fost când m-ai născut. Stăteam în brațele tale și-ți admiram lumina din ochi când îmi spuneai cât de mică și roz eram sau cât de mult stăteam la sânul tău. Dar te-ai ferit și nu mi-ai spus vreodată cât de tare doare sau câtă frică-ți este pentru puiul tău. Dar acum știu. Știu cum e să te cuprindă teama când vezi că boțul tău de om este atât de fraged.

Știu, dragă mamă cu câtă dăruire m-ai îngrijit în zilele cu febră. Și-mi amintesc de supa caldă care mă vindeca parcă de toate. Îmi amintesc că mă vegheai non-stop, că erai lângă mine când adormeam dar și când mă trezeam. Nemișcată și parcă cu același zâmbet care mă îmbărbăta să mă ridic din pat. Și nu, nu-mi amintesc, iubită mamă, să mi te fi plâns măcar o dată că nu ai mai dormit de zile-ntregi.  Dar eu acum știu cum se simt și cum se văd cearcănele în oglindă. O, și cât de bine știu!

Mai știu și cum m-ai învățat să scriu. Cu mare grijă și litere rotunde. Dar nu mi-ai spus câtă mândrie ai simțit în suflet când am primit la scoală premiu-ntâi. Doar ai zâmbit și ți-ai strâns lacrimile, de teamă să nu mi-o iau în cap. Dar știu, iubită mamă ce bucurie ai avut în suflet că strădania nu ți-a fost în zadar.

Cu mine viața nu ți-a fost usoară. M-am răzvrătit de mii de ori și nu te-am ascultat. A fost cumplit când am fugit o zi de-acasă, dar tu ai avut răbdare și ai așteptat. Știai ce ai crescut la casă, știai și că mă voi îndrepta. Ai avut încredere în lucrarea ce-ai trudit-o și-ți mulțumesc, icoană sfântă, c-ai răbdat.

Când am urcat pe scara trenului și am plecat în lumea mare nu m-am uitat la tine prea atent. Eram prea fericită că dobândisem libertatea și prea naivă ca să te întreb ce mă așteaptă-n drumul meu. Dar acum știu ce frici te-or fi cuprins și cât suspin ai ascuns de privirea mea. Nu-i nici o mamă-n lumea asta toată care să nu se rupă-n două când puiu-i părăsește casa.

Știu tot, iubită mamă. Și-ți mulțumesc și pentru ce ai îndurat. N-a fost ușor. Și nici acum nu-ți este când îți promit ca vin dar mereu a mai intervenit câte ceva.