Top

'Draga mea...' Scrisoare de la mine și de la soțul tău, bărbatul care nu te ajută niciodată cu nimic.

Dragă mamă,

Dragă femeie,

 

Știu durerea și frustrarea ta. Cunosc și gustul lacrimilor care de cele mai multe ori ți se opresc în gât de teamă să nu pari slabă în fața partenerului tău sau nu care cumva să te vadă copilul că suferi.

Am fost și eu acolo și știu că nu-ți este ușor deloc.

Te trezești dimineața, îți îngrijești puiul de om, îl hrănești și apoi intri într-un maraton de câteva ore bune la finalul căruia casa ta trebuie să arate lună, mâncarea trebuie să fie destulă și gustoasă, iar copilul trebuie și el să fie fericit și liniștit.

Ești epuizată și abia îți mai simți spatele și brațele de la atâta muncă. Nu stai o clipă din treabă și nici mintea nu ți se odihnește pentru că mereu ai un pui de om pe lângă tine care fie te întreabă o mie de lucruri fie îți cere o mie de lucruri.

Se face ora la care El vine acasă de la lucru. El, partenerul tău și tatăl pe care l-ai ales pentru copilul tău. Te bucuri să-l vezi intrând pe ușă și ți se umple inima de fericire atunci când cel mic îi sare în brațe și-l întreabă ce i-a mai adus bun și astăzi.

Nu te mai sărută de mult timp la venire dar nici tu nu poți lăsa lingura cu care învârți în oală că să îi ieși în întâmpinare de teamă să nu ți se ardă mâncarea. Presupui că el înțelege asta și nu se supără, că doar tu pentru el și pentru familie stai de o oră deja în picioare, în fața aragazului.

După ce luați masa împreună ți-ai dori să-ți spună cât de bună a fost și să observe și cât de curat este împrejurul lui, însă asta nu se întâmplă niciodată. Ba chiar se tolănește nepăsător pe canapea și butonează când telecomanda când telefonul, într-o plictiseală enervantă pentru tine.

Ai vrea să mergeți amândoi afară cu cel mic sau să faceți ceva toți trei împreună dar el nici măcar nu binevoiește să se ridice naibii din canapea și să îi dea atenție copilului care se joacă lângă el. Tu te-ai obișnuit să nu fii întrebată cum ți-a fost ziua dar lipsa aceasta de interes față de copilul vostru te irită până peste cap. Și-atunci răbufnești.

Tu chiar ești nesimțit? Chiar nu îl vezi pe ăsta mic cum îți cerșește atenția? Toată ziua te-am așteptat să vii acasă și să petreci timp cu noi iar tu nici măcar nu ne întrebi cum ne-a fost ziua? Știi câte ore am stat azi în picioare ca să gătesc mâncarea pe care ai crăpat-o în tine și pentru care nu ai spus nici 'Sărutmâna pentru masă'? Știi că astăzi copilul s-a ținut doar de picioarele mele și așa a trebuit să dau cu aspiratorul pentru că tu nu ai mai făcut asta de la Crăciun? Tu vii și te așezi în pat și nu-ți mai pasă de nimic în jurul tău.

Îl vezi cum se ridică în fund pe canapea și cum te fixează cu privirea. Venele de la tâmplă îi pulsează mai ceva să explodeze. Se înroșește la față și parcă urmează să deschidă gura și să zică ceva. Însă nu o face. Își pune capul între palme, își masează tâmplele și face un gest ca și cum și-ar spăla fața. Și tace. Iar tu pleci din fața lui după ce ai plouat pe el în rafale cu reproșuri și cu tot ce te-a durut pe tine mai rău. Și plângi în baie blestemându-ți zilele în care ai intrat în căsnicia asta în care nu te simți decât bona copilului tău și menajera unui bărbat pe care cândva l-ai iubit mai mult decât orice pe lume.

De ce nu a spus nimic? De ce nu mă-nțelege? De ce nu mai e ca înainte? De ce nu mă mai iubește și nu-i mai pasă de noi?

Draga mea soție,

Te iubesc și te prețuiesc la fel sau poate chiar mai mult decât în ziua în care te-am cerut să-mi fii nevastă. Am visat că vom face împreună o casă frumoasă și că îmi vei dărui un copil care să mă împlinească și să dea sens vieții mele. Nu aș fi putut alege niciodată o femeie mai bună și mai iubitoare decât tine să fie mama copilului meu.

Știu povara pe care tu o duci pe umeri zi de zi, atunci când eu sunt plecat la muncă iar tu rămâi și cu casa și cu cel mic în grijă. M-ai lăsat mai demult singur cu copilul 2 ore și am crezut că o să mor de cât de greu mi-a fost. Nu am reușit să-l fac pe copil să se schimbe de pijamale deși m-am rugat de el până am obosit. Casa am devastat-o cu joaca noastră și nici gând să mai aranjez ceva la loc până la venirea ta pentru că mi-a fost imposibil să îl dezlipesc pe ăla micu de pe piciorul meu. Eu sincer nu știu cum de tu reușești să le faci pe toate. Zi de zi. Și fără să-ți pierzi mințile. Tu pentru mine ești o eroină. Însă mi-e greu să ți-o recunosc pentru că astfel de cuvinte nu pot pur și simplu să le scot pe gură. Fie de teamă că mă vei crede un pămpălău sentimental și îmi voi pierde statutul de mascul feroce al casei, fie de teamă că o să îți par penibil. Nu știu cum să îți arăt recunoștința pentru tot ce faci. Nu am văzut astfel de gesturi sau de vorbe la tatăl meu și totuși e însurat cu mama de mai bine de o viață. Mă gândesc că poate așa e firesc să se întâmple într-o căsnicie și așa lucrurile trebuie să meargă mai departe și între noi.

Știu că ți-ai dori să te sărut atunci când vin acasă de la muncă. Și eu aș vrea asta însă de cele mai multe ori tu mă zorești să mă spăl și să mă pregătesc pentru masă și uit să fac asta. Dar să știi că visez și aștept ziua aia în care vei lăsa pentru un minut lingura aia din mână pe blatul din bucătărie și vei veni tu la ușă să mă săruți. Ăsta ar fi un obicei care sigur m-ar înmuia să deschid bucuros ușa casei noastre.

Observ cât e de curat în casă și cât de frumos îmi sunt călcate cămășile, iubita mea. Le văd pe toate și știu că tu le faci zi de zi, că doar nu ai descoperit vreun spiriduș care să pocnească din degete să le pună pe toate în ordine într-o secundă. Și aș vrea să-ți spun cât apreciez munca ta însă n-o fac. Unu pentru că nu știu cum să ți-o spun și doi ... pentru că mi-e ciudă.

Da, mi-e ciudă și mă enervează la culme că tu te plângi non-stop de cât de multe faci și cât de greu îți este dar au trecut cred că ani de zile în care tu nu te-ai mai așezat lângă mine să mă întrebi cum îmi este mie. Dacă sunt bine, dacă m-a supărat șeful la muncă, dacă am nevoie de ceva sau dacă mai pot. Mereu mi se pare că e vorba doar despre tine și despre câte faci tu. Și câte altele te aștepți să fac eu, de parcă aș avea în buzunar un aparat de citit gândurile nevestei.

Știu că nu am mai dat cu aspiratorul în casă de la Crăciun. Îmi amintesc foarte bine asta. La fel cum îmi amintesc și cum ai făcut inspecția calității în urma mea și cum mi-ai reproșat că nu am făcut suficient de bine. Pentru tine parcă nimic din ce fac eu nu e suficient de bine. Mi-aș dori să apreciezi întâi tu implicarea mea și să îmi spui tu cât de mult îți pasă, iubita mea. În felul acesta nu doar că-mi vei alinta orgoliul masculin și prostesc ci voi învăța și eu cum se face și cum stă treaba exact cu aprecierea asta.

Nu am fost niciodată bun la cuvinte și tu știi asta. Însă de când copilul a devenit atracția ta principală din casă iar eu am căzut pe ultimul loc îmi este și mai greu să mă deschid în fața ta. Și mă întreb chiar de ce aș face-o când parcă tot ce ești tu dispusă să-mi dai sunt doar reproșuri și ceartă. Nu sunt un tată suficient de bun. Mi-o spui mereu. Și chiar dacă nu mi-ai spune-o tu eu tot o simt. Dar chiar nu știu cum să mă joc sau cum să-i mențin atenția ocupată copilului nostru pentru că piciul după 10 minute de joacă cu mine cere la mă-sa. Mă simt groaznic. Ca ultimul bărbat de pe lume care, după ce că-și face nefericită nevasta, nici măcar propriul copil nu și-l poate apropia mai mult.

Te rog să nu te mai închizi în baie crezând că eu nu știu că plângi. Ba știu și-ți mai și văd ochii roșii după ce ieși. Poate că după fața mea ți se pare că nu simt nimic și că nu-mi pasă, dar te înșeli. Îmi pasă. Îmi pasă mult. Și mă sfârșesc pe interior că iar greșesc în ochii tăi când nu mă pot ridica să te iau în brațe, de teamă și de rușine.

relatia de cuplu.PNG

Ești minunată, draga mea. Ești mai bună și mai puternică decât aș putea doar visa să devin eu vreodată. Dar te rog fii blândă cu mine, oprește-te din treabă măcar o secundă și privește-mă. Privește-mă cu aceeași ochi plini de iubire cu care mă priveai la început. Ceartă-mă dacă merit să mă cerți dar îmblânzește-ți puțin vocea când o faci că altfel mă ating vorbele tale decât atunci când mă acuzi și-mi dai sentințe. Spune-mi atunci când nu mai poți și explică-mi ce pot face ca să te ajut dar nu aștepta să ghicesc eu sau să am inițiativă pentru că stau prost rău de tot la acest capitol. Și te rog, te implor, nu uita de sărutul meu de întâmpinare atunci când ajung acasă.

Dacă-ți plac articolele mele și vrei să fii la curent cu trucurile care îmi fac viața de părinte mai ușoară, te invit să dai LIKE paginii de facebook cu praf magic.